4 :)

4 = job Junior Pr = gasit coleg de apartament = scapat de o multime de griji = me haaaaaaaaaaaaaaaapy si senina si zglobie!

La fel si parca totusi altfel

DIACRONIE

Am terminat sesiunea

Am luat frumos un examen absurd si greu

Mi-am prezentat cu emotii teza de licenta, am luat zece !

Am terminat facultatea !

Am impachetat amintiri, haine, toate lucrurile mele.

M-am mutat !

Ne-am straduit sa ne aranjam camera impreuna. Rezultatul e pe masura eforturilor si broboanelor de sudoare !

Am fost acasa. Rasfatata, alintata, invaluita in caldura si dulceata familiei mele. La tara, sub nuc, cu talpile in iarba rece. Cu ai mei catei in juru-mi, jucandu-ma, alergand.

Mi-e dooooooooor de Tili Lili si Cori. Fetelor, va crosetez o amintire colorata fiecareia !

Mi-e sufletul strans de tot felul de temeri si intrebari, de cuvinte si dorinte sufocate, inabusite.

Am tot felul de zambete pe fetisoara. De fericire, de melancolie, de odihna, de incredere.

Ma agat asemeni unui bebelus de pieptul lui si adorm in pace de fiecare data.

Caut sa ma culeg din visare si sa ma ancorez in prezent, sa il traiesc frumos si plin.

Imi continui drumul, cu pasi impleticiti, dar pe o cale cu soare.

Ma gandesc ca am multe de facut azi ! Ceea ce e bine. Le voi lua pe rand, in tihna ! Va trece mai repede timpul asa si nici nu voi sti cand a trecut timpul si te vei intoarce acasa !

Zambareata, Ancuta

fericire

Ieri seara am “surprins” un om drag noua, pe Mihail; am uneltit pete de culoare si multe zambete pentru a-i sarbatori ziua! Si cum nu toti cei adunati acolo ne cunosteam, sau cel putin nu atat de bine, Mihail ne-a propus sa luam parte la un act de prezentare mai plin, un exercitiu de sinteza, de cunoastere, dar totodata teribil de dulce si haios!

Trebuia, pe rand ,  sa ne spunem numele (real, de scena, sau al altuia ), apoi sa dezvoltam in cateva cuvinte, propozitii, fraze (depindea de cat de vorbaret era fiecare sau de cat de mult voia sa impartaseasca si altora din viziunea proprie) ce inseamna pentru noi FERICIREA!

Faaaain mi-am zis! Si cred ca a fost pentru prima data de demult cand am realizat ca am fost/sunt fericita, dar ca nu stiu sa mi-o definesc foarte bine, ca nu m-am gandit de prea multe ori atat de constient la din ce e ea plasmuita. Asta pentru ca de prea multe ori zic, eu, prefer sa traiesc plin, fara sa imi mai pun intrebari. Nu stiu daca e bine, uneori mi-ar prinde bine sa mai si cumpanesc lucrurile si sa-mi mai potentez impulsivitatea, realizez asta cand nu mi-e bine. Dar apoi, cele mai savuroase si mai fericite momente pentru mine au fost cele cu care viata m-a surpins asa, intr-un stil nervos, iute. Si nu imi pare rau pentru nimic, imi place sa-mi consum astfel fiecare sansa de fericire, chiar daca apoi stiu ca interveni un episod in care ma voi certa singura ca nu am folosit mai mult balanta !

Ma face fericita privirea aprig vie a omului pe care il iubesc (si gadil, si stresez, si bucur, si..si…lista deschisa ), cantecul pasarelelor dimineata/cand refuz sa ma trezesc, telefonul mamei si al tatei, discutiile lungi cu fetele in bucatarie (stiu ele care), flirtul constient si constientizat, magaierile care-mi dau fiori fiorosi, sa citesc in camera mea la lumina bostanului muncit cu atata sarg si drag impreuna cu tati si transformat in veioza, sa gatesc pentru noi doi si pentru prieteni, sa zambesc, sa fiu lasata sa vorbesc ca o moara stricata cand sunt nervoasa, sa gadil, sa fac dragoste cu ardoare si apoi sa imi las trupul sa leneveasca langa al tau, sa-mi imaginez tot soiul de personaje din nori, sa merg desculta prin iarba, sa imi las imaginatia sa zburde pe la mare, sa ciufulesc lumea (cer mereu permisiunea, sunt in proportie de 99% refuzata, dar tot imi infig nastrusnic mainile in parul lor )… si as completa asa pana ce mi-ar obosi degetele si m-as plictisi de tastat, dar s-ar pierde tot farmecul a ceea ce am cules mai sus! Sunt doar cateva ganduri, primele, care mi-au venit in minte in acest exercitiu. Am vrut sa il repet pentru ca aseara l-am restrans cu mult!

Fericirea ne face frumosi, cei mai frumosi!

Anatole France era de parere ca de cele mai multe ori, ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoastem.

Desi e trist, e destul de actual acest citat. Nu suntem fericiti pentru ca NU avem destul, pentru ca NU suntem intr-un anumit fel, pentru ca NU am reusit acel ceva, garantul unei fericiri iluzorii. Ne-ar fi mult mai usor si bine sa invatam tot mai mult sa fim fericiti cu ce avem, dorindu-ne mai mult doar in masura in care ne creste si emotional/spritual, sa multumim si sa ne bucuram de ce traim (sa nu cadem in capcana de a nu mai vedea padurea de copaci, cum bine tot spune maie), doar de noi depinde sa ne recunoastem fericiti!