Apropierea inimilor

Concordie mai savant… O forma de A FI cu cel iubit, indiferent de limite, distante…

“Adevarata iubire nu oboseste niciodata, este o vesnic nesatisfacuta!!! In iubire totul e activitate!” Asa ne spune un specialist in ale sentimentelor…Denis de Rougement.

Cand se intalnesc doua fiinte, primul lucru pe care il percepe una despre cealalta este gradul de calorii sentimentale al fiecareia… Asta sa fi fost si intre noi? a fost ciudat, frumos de ciudat…

Revistele ne repeta ca fericirea se obtine prin achizitionarea uneia sau alteia, de cele mai multe ori cu bani. Rezultatul acestei propagande este ca ne face sa fim obsedati de ideea unei fericiri lesne de castigat, facandu-ne in acelasi timp incapabili sa o atingem. De ce? Pentru ca tot ce ni se propune ne conduce in lumea comparatiilor, unde nici un fel de fericire nu este posiblia atata timp cat omul nu este Dumnezeu.

“Fericirea iti scapa de indata ce incerci sa o cuprinzi. Ea nu poate trai decat daca este primita, fiindca revendicarea o ucide”. Ea tine de A Fi, nu de A AVEA. Orice fericire pe care incerci sa o simti, sa o controlezi -in loc sa te lasi cuprins de ea- se transforma deodata intr-o absenta insuportabila.

Mai sunt oamenii fideli? Mai sunt? Devenim incapabili sa ne acceptam partenerul asa cum este el, dorim sa-l schimbam, sa-l modelam conform viselor noastre. Vedem pretutindeni doar lucruri care merita sa fie dorite, calitati de care ne simtim lipsiti si facem comparatii in defavoarea celor pe care pretindem ca ii iubim. Nu mai stim sa posedam ceea ce este al nostru in realitate, refuzam sa ne acceptam pe noi insine. Sensul fidelitatii se pierde prin refuzul a ceea ce suntem.

Iubirea da dreptul la existenta…nu o refuzati si aveti grija de ea!