4 :)

4 = job Junior Pr = gasit coleg de apartament = scapat de o multime de griji = me haaaaaaaaaaaaaaaapy si senina si zglobie!

NU

…am bani nici de-o ceapa degerata . Si da, culmea e ca fix de o ceapa as avea acu nevoie. Una maaaaaee insa. NU degerata, mi-am pus in gand sa ma folosesc de ea. NU ca sa arunc cu ea dupa politicieni sau dusmani, nici ca sa huiduiesc la vreun concert, nici ca sa-mi produc lacrimi pe care sa le transform in reale prin cuvinte. La capitolul asta ma descurc si singura. Ca sa o gatesc. De asta o voiam. Dar NU e.

Saptamana plina cu lipsuri. Multe si atat de variate incat nu mai stiu cum sa le retez cu agerimea …. Agerimea  a ce pana la urma? Ca nici nu mai stiu. Nu e obisnuinta, desi sunt destul de obsinuita cu ele. Cred ca e ceva mai mult. Inertie poate. Sau poate anticorpi. Sau si mai bine, un grad infim de indiferenta. Deh… e ceva din mine care a reusit sa duca lupte pana la capat desi se plange mai rau ca o baba. Nu mereu, dar din cand in cand si atunci bine.

Acu sa va fac o scurta descriere a ceea ce am devenit pe parcurs. O acritura. E samburele. Il voi intrupa insa. Poate ca mi se trage de la lamaile prea multe pe care le mananc cu gura plina, storcandu-le cu limba fiece picur de substanta. Conform dexului cica o acritura e un epitet. Daaa…  cititi si voi de nu imi dati crezare. Las la indemana  cui ma mai cunoaste inca (nu din vedere, ci doar vazand in/prin mine) sa aprecieze si nota ursuza atribuita.

Cum mai sunt? Poi… se pare ca nu  impletesc doar fulare, ci si frustrari, dezamagiri, vise afundate. Dar despre asta in caietul meu mai multe. NU aici. C-asa mi-e  mie alegerea. Si daca cred ca sunt toata un suflet, atunci da, e a lui alegerea. A mea, a lui.

Eh… si mai sunt si fericita. Dar neinteleasa se pare. Si clar atribuite mi-s incapatanarea, nejustificarea comportamentului… si altele. Dar iara… toate cu leaga foarte bine cu variatiile de sens ale epitetului!

Am fugit ca tre’  sa vaz cum fac cu ceapa mica avuta si cu cea mare absenta!

campanie agricola la Varsatura City :))

Mangaiere, vara, dragoste (re)inmugurita :)

Parachutes – Coldplay

La fel si parca totusi altfel

DIACRONIE

Am terminat sesiunea

Am luat frumos un examen absurd si greu

Mi-am prezentat cu emotii teza de licenta, am luat zece !

Am terminat facultatea !

Am impachetat amintiri, haine, toate lucrurile mele.

M-am mutat !

Ne-am straduit sa ne aranjam camera impreuna. Rezultatul e pe masura eforturilor si broboanelor de sudoare !

Am fost acasa. Rasfatata, alintata, invaluita in caldura si dulceata familiei mele. La tara, sub nuc, cu talpile in iarba rece. Cu ai mei catei in juru-mi, jucandu-ma, alergand.

Mi-e dooooooooor de Tili Lili si Cori. Fetelor, va crosetez o amintire colorata fiecareia !

Mi-e sufletul strans de tot felul de temeri si intrebari, de cuvinte si dorinte sufocate, inabusite.

Am tot felul de zambete pe fetisoara. De fericire, de melancolie, de odihna, de incredere.

Ma agat asemeni unui bebelus de pieptul lui si adorm in pace de fiecare data.

Caut sa ma culeg din visare si sa ma ancorez in prezent, sa il traiesc frumos si plin.

Imi continui drumul, cu pasi impleticiti, dar pe o cale cu soare.

Ma gandesc ca am multe de facut azi ! Ceea ce e bine. Le voi lua pe rand, in tihna ! Va trece mai repede timpul asa si nici nu voi sti cand a trecut timpul si te vei intoarce acasa !

Zambareata, Ancuta

Gaudeamus igitur :)

Nu pot descrie cuvinte, nu sunt destul de specifice si nu pot cuprinde cu ajutorul lor tot ce mi-a strabatut simtirea vinerea ce doar a trecut si intreg weekendul! Va las in schimb dovada zambetului care m-a imbratisat atat de plin!

cuenta conmigo…

Aş vrea să… să îmi cuprinzi căpşorul iar în palme şi să îmi cânţi ca atunci, în acea seara. Ce amintire curată a năvalit peste mine, de-ai şti! Şi ce frumos a fost şi ce frumos simt acum! Şi altfel am simţi ăst cânt. Şi aş vrea să simt cum e ăst altfel. Gust din el în felurite colorate rânduri, nimic nu se desprinde, nimic nu se metamorfozează. Doar se dezvoltă.

ma fac cataratoare si cortista :)

Nu eu am zis asa frumos ce apare in titlul postului. Dar se potriveste cel mai bine pentru starea care m-a cuprins acum. Platesc cu un pupic drepturile de autor , gasesc intelegere cu siguranta. Nici nu e un post, e un strigat, un dor de duca agitat care nu mai are rabdare pana maine seara. Bocanci sau adidasi? Ce pantaloni sa imbrac? CARE? Sa nu uit cutia cu biscuiti si cadoul , sa nu uitam aparatul foto, sa luam tot ce avem pe lista . Sa ingramadim cu ambatz si sarg totul in rucsace, sa dormim imbratisati si sa asteptam cu framantare sa vina zorii si sa purcedem spre liniste, spre natura, spre apa, soare, vant!!!

Ce mai conteaza ca atunci cand ma voi intoarce nu imi va placea sa imi reiau responsabilitatea implicata de ultima sesiune din a mea studentie? Rogo, I’ll be there… ready. Fac eu cumva ! Voi veni zambind, raspunzandu-mi la provocarea pusa seara trecuta alaturi de oameni dragi si calzi !

Peste tot numai fete zambitoare… Ce sa-mi fac daca asta toata mi-s? Si ce fain si plin poate fi…

Va pun pozne sapt viitoare, promit! Dar sa se termine examenele intai !

Nu-l dau pe zi pentru maine!!!

Traiti!

NU doar versuri

Cantec in doi

“(…)

Doi suntem, când cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi –
nu stim, dar suntem doi.”

Dorul

“Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: “Mi-asa de dor de tine!”
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.

Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea — vesnicii“.

-  Lucian Blaga -