Am idee Cine sunt?

Sunt. Si sunt eu. Ma traiesc frumos, colorat, cum stiu si cum ma aduna trairile.

Zilele astea, printre infinitele clipe generatoare de stres mi-am gasit timp sa imi verific mailul si sa ma bucur tare mult de o leapsa inedita de la Mihail, om bun si frumos. Ea vine sa incite la curiozitate, deschidere, raspunsuri despre propria persoana, personalitate, dar sa sustina si promovarea primei sale carti. Prima de acest gen la noi in tara, invitand la autocunoastere, introspectie, dezvoltare personala. Spun din tot sufletul BRAVO si la mai multe! Stiu eu ce zic si pe ce ma bazez!

Acu e-acu…

Mihail… dupa ce ca imi simt creierul explodand din cauza atator informatii pe care fac eforturi sa mi le indes in capsor (examen de licenta, deh… ), mi-ai mai dat si tu teme la care sa meditez. Am intarziat vreo 2 zile cu scrierea acestui post intocmai pentru ca imi vine foarte foarte greu sa imi gasesc raspuns la intrebarile din leapsa. Mi-ar trebui nitel mai mult timp liber decat cel de care ma bucur eu zilele astea pentru a putea asterne toate acesoriile sociale care mi-au umplut viata si care mi-au creat contextul existentei si desfasurarii mele. Promit trainic sa revin asupra intrebarilor si sa gasesc raspunsuri mai putin evazive decat le-as scrie acum. Pentru ca sunt si le simt.

Multumesc mult pentru a-mi fi declansat aceasta problematizare. Imi prinde bine. Abia astept sa raspund mai amplu . Deja ma surprind, chiar si prin schitele de raspuns actuale.

Iata leapsa lume! Bucurati-va de ea, realizati importanta si plinatatea ei si raspundeti la ea privind in voi! Poate o faceti chiar intr-un post pe blog!

1.Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?

*Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care  m-am inconjurat pentru ca „asa trebuie”. Sau, intr-un cuvant, „etc-uri”.

2.De ce le mai tin inca in viata mea?

3.Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?

Poti afla mai multe despre carticica si om bun pe eucinesunt.ro si pe musat.com.ro. Esti, de asemenea, invitat sa fii partas la lansarea “Eu cine sunt?” ce va avea loc la Bookfest (Complexul Romexpo) pe 20 Iunie 2009. Desigur, incepand cu acesta data puteti da iama prin librarii, va asteapta acolo, linistita, traita, plina de viata, punand un acelasi semn de intrebare in fiecare dintre noi, dar iscand felurite si felurite raspunsuri.

intens linistit

Nici nu stiu cu ce sa incep. Simt prea multe asta seara. Ceva se termina, altceva incepe. Si simt ca adun tot mai multe. Strang pe madulare etape ale devenirii mele. Si tot va sa vie…

Am incheiat ultima sesiune din studentia mea. Am crezut ca ma voi simti eliberata de stres si ca voi sari in sus de bucurie dupa ultimul examen. M-am dus senina la universitate. Am plecat insa impovarata de mahnire. Ca nu am dat poate tot ce am putut la fiecare examen, ca nu m-am daruit pe mine si ca nu m-am detasat de clisee. Teama ca va sa vie asupra-mi un alt strat de responsabilitati, ca mai fac un pas in afara umbrelei sub care m-a cocolosit familia. O strangere de inima din cele mai ciudate si greu de exprimat in cuvinte.

O nostalgie si secvente filmice din acesti trei ani. Un pumn de viata.

„Anca M. e  colega cu ochişori blânzi şi zâmbitori, gata mereu să-i ajute pe ceilalţi. O îndrăgeşti neAPĂRAT! Ca o bună comunicatoare, când începe să prezinte ceva…e greu să o mai opreşti.

Mereu implicată în activităţi pentru a face Lumea Bună, mereu meditând la Whichway s-o apuce…”

Asta las in spate printre dragele mele colege alaturi de care am trudit proiecte si campanii ! Multumesc Anca A., multumesc Denisa!

Mai e si un dulap intr-o usa, fara partea din spate, cu un sertar montat gresit care asteapta sa imi asez hainutele acolo ! Si cate furnicaturi!!!

Si mai sunt si oameni dragi care imi coloreaza viata din ce in ce mai increzator! Inspir insufletire, liniste si multe sperante !

P.S. La munte a fost grozaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaav! Am legat vreo doua temeri la ochi si am traversat apa mergand pe busteni, am urcat pe scari prinse intre stanci, la inaltimi ametiitoare! Dar ajutata si sustinuta mereu! Va multumesc, LumeBuna! Imi sunteti tare dragi!

Hai cu noi!!!

Pe 20 mai esti asteptat la TNB pentru a fi alaturi de echipa Lumebuna!

Nu te speria, vor fi imbratisari in 111 orase, nu doar in Bucuresti !

Tot ce trebuie sa faci e sa te inscrii si sa rasfoiesti un ghid ! Povesteste-le si prietenilor, sigur vor vrea si ei!

Iata una dintre impresiile unui suflet care si-a deschis larg bratele pentru doritorii de imbratisari:

„M-am simtit fericita. Am zambit toata ziua. Am uitat si de frig si ca batea vantul si ca imi era foame, sete. Pur si simplu traiam momentul. Imi plac mult copii si astazi am avut ocazia sa fiu mai mult in preajma lor, sa ma joc cu ei, sa vorbesc cu ei si sa ii iau si in brate. Ma simt bine si in preajma batraneilor care iti zambesc din suflet si te strang in brate cu toata caldura lor. A fost, pentru mine cel putin, o zi in care m-am simtit OM.”   Bianca – Iasi

Afla tot ce vrei sa stii si ce trebuie sa faci de aici  http://freehugs.lumebuna.ro/! Avem si poze si filmulete pentru cei care inca nu s-au lasat convinsi

Batem palma, nu? Hai ca ne vedem acolo! Deschisi si colorati !

P.S.  De ti-a placut proiectul si vrei sa afle cat mai multa lume despre el, poti pune unul dintre bannere la tine pe blog sau pe site Aici sunt! Vei fi rasplatit cu zambete si imbratisari, ba mai mult, te vei afla si in blogroll alaturi de alti sustinatori

fericire

Ieri seara am “surprins” un om drag noua, pe Mihail; am uneltit pete de culoare si multe zambete pentru a-i sarbatori ziua! Si cum nu toti cei adunati acolo ne cunosteam, sau cel putin nu atat de bine, Mihail ne-a propus sa luam parte la un act de prezentare mai plin, un exercitiu de sinteza, de cunoastere, dar totodata teribil de dulce si haios!

Trebuia, pe rand ,  sa ne spunem numele (real, de scena, sau al altuia ), apoi sa dezvoltam in cateva cuvinte, propozitii, fraze (depindea de cat de vorbaret era fiecare sau de cat de mult voia sa impartaseasca si altora din viziunea proprie) ce inseamna pentru noi FERICIREA!

Faaaain mi-am zis! Si cred ca a fost pentru prima data de demult cand am realizat ca am fost/sunt fericita, dar ca nu stiu sa mi-o definesc foarte bine, ca nu m-am gandit de prea multe ori atat de constient la din ce e ea plasmuita. Asta pentru ca de prea multe ori zic, eu, prefer sa traiesc plin, fara sa imi mai pun intrebari. Nu stiu daca e bine, uneori mi-ar prinde bine sa mai si cumpanesc lucrurile si sa-mi mai potentez impulsivitatea, realizez asta cand nu mi-e bine. Dar apoi, cele mai savuroase si mai fericite momente pentru mine au fost cele cu care viata m-a surpins asa, intr-un stil nervos, iute. Si nu imi pare rau pentru nimic, imi place sa-mi consum astfel fiecare sansa de fericire, chiar daca apoi stiu ca interveni un episod in care ma voi certa singura ca nu am folosit mai mult balanta !

Ma face fericita privirea aprig vie a omului pe care il iubesc (si gadil, si stresez, si bucur, si..si…lista deschisa ), cantecul pasarelelor dimineata/cand refuz sa ma trezesc, telefonul mamei si al tatei, discutiile lungi cu fetele in bucatarie (stiu ele care), flirtul constient si constientizat, magaierile care-mi dau fiori fiorosi, sa citesc in camera mea la lumina bostanului muncit cu atata sarg si drag impreuna cu tati si transformat in veioza, sa gatesc pentru noi doi si pentru prieteni, sa zambesc, sa fiu lasata sa vorbesc ca o moara stricata cand sunt nervoasa, sa gadil, sa fac dragoste cu ardoare si apoi sa imi las trupul sa leneveasca langa al tau, sa-mi imaginez tot soiul de personaje din nori, sa merg desculta prin iarba, sa imi las imaginatia sa zburde pe la mare, sa ciufulesc lumea (cer mereu permisiunea, sunt in proportie de 99% refuzata, dar tot imi infig nastrusnic mainile in parul lor )… si as completa asa pana ce mi-ar obosi degetele si m-as plictisi de tastat, dar s-ar pierde tot farmecul a ceea ce am cules mai sus! Sunt doar cateva ganduri, primele, care mi-au venit in minte in acest exercitiu. Am vrut sa il repet pentru ca aseara l-am restrans cu mult!

Fericirea ne face frumosi, cei mai frumosi!

Anatole France era de parere ca de cele mai multe ori, ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoastem.

Desi e trist, e destul de actual acest citat. Nu suntem fericiti pentru ca NU avem destul, pentru ca NU suntem intr-un anumit fel, pentru ca NU am reusit acel ceva, garantul unei fericiri iluzorii. Ne-ar fi mult mai usor si bine sa invatam tot mai mult sa fim fericiti cu ce avem, dorindu-ne mai mult doar in masura in care ne creste si emotional/spritual, sa multumim si sa ne bucuram de ce traim (sa nu cadem in capcana de a nu mai vedea padurea de copaci, cum bine tot spune maie), doar de noi depinde sa ne recunoastem fericiti!

Mic cu mic se face mare :)

He He He… E vorba despre Lume Buna!

Frumoasa copilarie, frumos parcurs. A pornit cu pasi timizi, dar cu un vulcan de dorinte si ambitie. Si apoi a prins radacini strasnice (tocmai ce au fost depasite 1.100 de post-uri).  Impartasim multe reusite si multe visuri concretizate, multe zambete si multe imbratisari (2 campanii Free Hugs lansate si coordonate prin site : 30 Octombrie – 11 orase / 1 Decembrie – 25 de orase).

Toate acestea facute in ideea de a aduce mai mult in prim plan lucrurile bune…pentru ca ele exista!

Lume Buna este inscrisa in sectiunea blog colectiv din cadrul RoBlogFest 2009 la urmatoarele categorii:

• Personal & Infotainment – Blog colectiv
• Personal & Infotainment – Blog de divertisment

Tu ne poti veni in ajutor foarte usor, uite:

1. Intra si voteaza aici http://roblogfest. ro/competition/ 2009/Popular- Personal- Infotainment- Blog-colectiv/ (ai nevoie de cont pe care ti-l poti face intr-un minut – ATENTIE, poti vota un singur blog per categorie)

2. DA mai departe

Orice vot prinde bine. E un efort mic din partea ta pentru care iti vom fi recunoscatori, intrucat doar prin voi s-a  ajuns aici. Si putem mai mult pentru ca suntem uniti!

Hai sa auzim numai de bine!

nervum rerum gerendarum

159 de ani de la nasterea ta!

Nu prea ma omor dupa astfel de aniversari unde totul tinde sa capete o nota ostentativa, pompoasa!

Lumea inca se straduieste sa culeaga dulceata versurilor tale! “Eminescu, in aceasta poezie a incercat sa exprime..” Suna cunoscut, nu? Aici voi imbratisa conceptia lui Derrida conform caruia cuvintele isi omoara autorul. Fiecare are libertatea de a face sute de supozitii invartindu-se in jurul operei tale! Eminescule, asta e! Nu mai ai control asupra lor!

Totusi…. pun pariu ca ai fost mandru aseara! O interpretare in care s-a vazut pasiunea,  recitare vie, bine articulata, frumoasa! Vitalitate, verva, dedicatie! Am simtit toti prin detasarea tanarului actor concentrarea poetica a stihurilor tale! Doar n-avea sa dea socoteala nimanui! Pentru el opera ta nu e un cliseu! Si astfel lumea tacuta a grait in sfarsit! Limba-ti instinctiva, relativa a tresarit in noi!

Ai epuizat un om aseara! “Cat de plin e Eminescu asta! Stiam, dar abia acu mi-am dat seama!” DA, altfel nu putea fi, viata se reda prin viata!

Felicitari actorului, Alin Iventa!

Dati click si veti vedea ca am dreptate!

http://www.youtube.com/watch?v=_-q21jvA5qc

Pun amintire langa amintire

Au ramas multe amintiri frumoase dupa perioada sarbatorilor de iarna. Muuuuuuuuuulte poze, filmari, dar mai cu seama foarte multe zambete!

Intre timp m-am mai bucurat si pentru ca am mai crescut un an si pentru ca mi-au fost alaturi oameni tare dragi mie . Am mai crescut un pic, da! Tot micuta am ramas eu de inaltime, dar m-am inaltat pentru a privi indelung spre viata. Si cu multa viata! Pentru mine a trecut un an incarcat, plin cu de toate. Multe evenimente, multe schimbari, multe sperante, iubire, ganduri, incercari. Au ramas toate sedimentate. Si e fain! Cu ele acolo imi va fi mai usor anul asta. Voi cladi in continuare, promit!

Cred ca poezioara uneia dintre prietenele mele dragi aduna toate cate le-am scris mai  sus. E simpla. Viata e la fel.

“Pic, pic, pic

Azi am mai crescut un pic

Poc, poc, poc

Mi s-a mai albit un smoc

Pac, pac, pac

Asa multe vreau sa fac

Puc, puc, puc…

Mai ca stiu un’ sa ma duc!”

Puc multumeste mult pentru versuri Corinei! Pentru Plugusorul personalizat, de asemenea! Desi ai avut ajutor

Vreau in brate!

Hai sa aratam ca suntem oameni! Sa nu fim indiferenti fata de cei care au nevoie! Sa vedem lumea cu alti ochi, macar pentru cateva clipe! Sa daruim imbratisari

Suntem toti prea prinsi in viata noastra, stiu… Dar stiu si un remediu… apropierea dintre oameni! ECHIPA LUMEBUNA.RO te cheama pe 30 Octombrie in Piata Universitatii sa le fii alaturi si sa ii sustii in incercarea de a va detasa de tumult, stres si probleme prin oferirea de sincere imbratisari.

Imbratisarile huggerilor vor fi un cadou ideal pentru cei cuprinsi de tristete si nu numai, ele pot fi chiar un amuzament benefic. Imbratisarea e un lucru sanatos. Cu atat mai mult cu cat ea e calda, dezinteresata, spontana.

E nevoie doar de un gest de deschidere si cuprindere intre brate si intre bataile inimilor. Sinceritatea gestului poate trece dincolo de oameni sau de bratele lor. Vom simti!

Eu am mentionat doar esentialul, mai multe poti citi aici http://www.lumebuna.ro/freehugs/ !

mangaiere

Zabovind tot in aria teatrului… cu un elan si freamat pe care nu il pot explica in mine (de altfel nici nu imi doresc), voi face o promisiune. Voi spune. Voi deslusi intrebarea.

Vineri, la agentie fiind, am auzit soneria. M-am dus sa raspund. Eu sunt mai micuta de inaltime. Nu am zarit nimic in dreptul ochilor mei. Apoi o voce calda si stinsa m-a luat de mana. Dna Matache. Poate cea mai plapanda si puternica faptura din cate cunosc. O DOAMNA peste care anii au trecut lasand in urma o viata plina. O doamna ce ma ruga sa ii cumpar unt romanesc cand am eu drum inspre supermarket. In mai putin de o jumatate de ora mi-a daruit vreo trei lectii de viata majore. Stie ca e in varsta, poate de asta tot ce vine din a sa directie e atat de concentrat. Si poate tot de asta noi nu pricepem tot deodata.

Cand m-am intors cu untul am sunat de trei ori la usa doamnei Felicia. Stiam “codul” de datile trecute cand o vizitasem. Am avut rabdare sa mi se raspunda. Am fost intampinata de un suflet ales care examina o carte. “Mi-amintesc ca mi-ai spus ca stii limbi straine”, mi-a suflat. Mi-a pus in brate un dictionar de spaniola mare, m-a rugat sa inchid usa si sa vin in camera sa. Am urmat-o. Jazz. M-a dus la biblioteca. De-acolo a inceput sa culeaga felurite cartulii, una cate una, si sa mi le intinda. “Asta iti e de trebuinta?”, ma mai intreba, desi nu aveam timp sa raspund ca deja aveam in teanc cartea.

Nestiind cum sa reactionez am asteptat sa ma ajute dumneaei. A facut-o, vazand poate privirea mea pierduta. “Profita de mine, cere-mi ce carte vrei, a ta va fi. Dupa ce nu voi mai fi mi le vor arunca, o stiu.”

Am ramas inmarmurita. Nu am mai spus nimic. Am lasat cartile pe masa, am cuprins-o in brate si am pupat-o. M-a luat de mana, ne-am asezat si a inceput sa imi povesteasca. Un regret al vietii sale. Am uitat cu totul ca trebuia sa ma intorc in birou.

Ce o fi vazut in mine de mi-a povestit acel fragment trist al vietii sale?

A incheiat citandu-mi din Shakespeare: “Lasii mor de mai multe ori inainte de a muri”. Spre rusinea mea, daca nu imi mentiona ca aceasta e o replica din Julius Caesar, nu aveam sa stiu. Ceea ce pot spune insa e ca nu o voi uita vreodata.

voua, celor care ma cititi!

“permiteti-mi pana una alta sa-i dau un sfat viitorului sau actualului meu cititor, care ar putea fi efectiv melancolic: nu trebuie sa citeasca simptomele sau prognozele din partea ce urmeaza, ca sa nu ramana tulburat de ele si sa nu traga de aici mai mult pagube decat foloase, aplicand ceea ce citeste la el insusi… cum fac cei mai multi dintre melancolici” (R. Burton, Anatomy of melancholy)