Hai să stai cu noi!

Haaaaaaaaaaaaaaai!

Apartamentul este situat la 2 minute de City Mall şi la 5 de Metrou Eroii  Revoluţiei. La parter. Aspect modern şi îngrijit. Gresie, faianţă, parchet şi termopane, termopane! )

Bucataria are tot ce-i trebe’ (frigider, microunde, aragaz cu cuptor,  maşină de spălat, prăjitor de pâine, masă cu 3 scaune si 4 picioare , 2 dulapuri suspendate şi unul cu picoarele pe pământ). La fel şi baia (mă rog,baia are cadă , rafturi multifuncţionale, chiuvetă strălucitoare şi altele ). Ah… şi un aspirator mai avem!

Noi – adică 2 – un el şi-o ea (clar, nu?) căutam un coleg / o colegă / un cuplu (adica tot un el cu o ea) cu care să avem ce vorbi – în primul rând – şi cu care să ne înţelegem la nivel de încredere şi prietenie. Fireşte, care să-şi dorească să stea în camera călduroasă, cochetă şi mobilată (pat dublu, birou cu scaun şi dulap) disponibilă pentru chirie.

Preţul? 200 de euro pe cameră (x2 = 400 de euro pe apartament, fără întreţinere).

Dacă vei considera că un astfel de profil te reprezintă, dă-ne un telefon, un email sau lasă un comentariu aici.

PS: Avem şi net (reţea de cartier) şi tv-cablu (de la RDS) şi apa caldă toată ziua . Şi câteva scrumiere în bucătărie – el e fumător .

Legenda ) :

NOI = Anca-Alina Mocanu şi Alin Constantin Ivenţa

TEL : 0726284231 (Numărul de telefon e al meu, iar de sunat o puteţi face în orice moment al zilei!)

Email : mocanu_anca_alina@yahoo.com

Iata cum arata !

NU

…am bani nici de-o ceapa degerata . Si da, culmea e ca fix de o ceapa as avea acu nevoie. Una maaaaaee insa. NU degerata, mi-am pus in gand sa ma folosesc de ea. NU ca sa arunc cu ea dupa politicieni sau dusmani, nici ca sa huiduiesc la vreun concert, nici ca sa-mi produc lacrimi pe care sa le transform in reale prin cuvinte. La capitolul asta ma descurc si singura. Ca sa o gatesc. De asta o voiam. Dar NU e.

Saptamana plina cu lipsuri. Multe si atat de variate incat nu mai stiu cum sa le retez cu agerimea …. Agerimea  a ce pana la urma? Ca nici nu mai stiu. Nu e obisnuinta, desi sunt destul de obsinuita cu ele. Cred ca e ceva mai mult. Inertie poate. Sau poate anticorpi. Sau si mai bine, un grad infim de indiferenta. Deh… e ceva din mine care a reusit sa duca lupte pana la capat desi se plange mai rau ca o baba. Nu mereu, dar din cand in cand si atunci bine.

Acu sa va fac o scurta descriere a ceea ce am devenit pe parcurs. O acritura. E samburele. Il voi intrupa insa. Poate ca mi se trage de la lamaile prea multe pe care le mananc cu gura plina, storcandu-le cu limba fiece picur de substanta. Conform dexului cica o acritura e un epitet. Daaa…  cititi si voi de nu imi dati crezare. Las la indemana  cui ma mai cunoaste inca (nu din vedere, ci doar vazand in/prin mine) sa aprecieze si nota ursuza atribuita.

Cum mai sunt? Poi… se pare ca nu  impletesc doar fulare, ci si frustrari, dezamagiri, vise afundate. Dar despre asta in caietul meu mai multe. NU aici. C-asa mi-e  mie alegerea. Si daca cred ca sunt toata un suflet, atunci da, e a lui alegerea. A mea, a lui.

Eh… si mai sunt si fericita. Dar neinteleasa se pare. Si clar atribuite mi-s incapatanarea, nejustificarea comportamentului… si altele. Dar iara… toate cu leaga foarte bine cu variatiile de sens ale epitetului!

Am fugit ca tre’  sa vaz cum fac cu ceapa mica avuta si cu cea mare absenta!

It takes time

campanie agricola la Varsatura City :))