4 :)

4 = job Junior Pr = gasit coleg de apartament = scapat de o multime de griji = me haaaaaaaaaaaaaaaapy si senina si zglobie!

Hai să stai cu noi!

Haaaaaaaaaaaaaaai!

Apartamentul este situat la 2 minute de City Mall şi la 5 de Metrou Eroii  Revoluţiei. La parter. Aspect modern şi îngrijit. Gresie, faianţă, parchet şi termopane, termopane! )

Bucataria are tot ce-i trebe’ (frigider, microunde, aragaz cu cuptor,  maşină de spălat, prăjitor de pâine, masă cu 3 scaune si 4 picioare , 2 dulapuri suspendate şi unul cu picoarele pe pământ). La fel şi baia (mă rog,baia are cadă , rafturi multifuncţionale, chiuvetă strălucitoare şi altele ). Ah… şi un aspirator mai avem!

Noi – adică 2 – un el şi-o ea (clar, nu?) căutam un coleg / o colegă / un cuplu (adica tot un el cu o ea) cu care să avem ce vorbi – în primul rând – şi cu care să ne înţelegem la nivel de încredere şi prietenie. Fireşte, care să-şi dorească să stea în camera călduroasă, cochetă şi mobilată (pat dublu, birou cu scaun şi dulap) disponibilă pentru chirie.

Preţul? 200 de euro pe cameră (x2 = 400 de euro pe apartament, fără întreţinere).

Dacă vei considera că un astfel de profil te reprezintă, dă-ne un telefon, un email sau lasă un comentariu aici.

PS: Avem şi net (reţea de cartier) şi tv-cablu (de la RDS) şi apa caldă toată ziua . Şi câteva scrumiere în bucătărie – el e fumător .

Legenda ) :

NOI = Anca-Alina Mocanu şi Alin Constantin Ivenţa

TEL : 0726284231 (Numărul de telefon e al meu, iar de sunat o puteţi face în orice moment al zilei!)

Email : mocanu_anca_alina@yahoo.com

Iata cum arata !

NU

…am bani nici de-o ceapa degerata . Si da, culmea e ca fix de o ceapa as avea acu nevoie. Una maaaaaee insa. NU degerata, mi-am pus in gand sa ma folosesc de ea. NU ca sa arunc cu ea dupa politicieni sau dusmani, nici ca sa huiduiesc la vreun concert, nici ca sa-mi produc lacrimi pe care sa le transform in reale prin cuvinte. La capitolul asta ma descurc si singura. Ca sa o gatesc. De asta o voiam. Dar NU e.

Saptamana plina cu lipsuri. Multe si atat de variate incat nu mai stiu cum sa le retez cu agerimea …. Agerimea  a ce pana la urma? Ca nici nu mai stiu. Nu e obisnuinta, desi sunt destul de obsinuita cu ele. Cred ca e ceva mai mult. Inertie poate. Sau poate anticorpi. Sau si mai bine, un grad infim de indiferenta. Deh… e ceva din mine care a reusit sa duca lupte pana la capat desi se plange mai rau ca o baba. Nu mereu, dar din cand in cand si atunci bine.

Acu sa va fac o scurta descriere a ceea ce am devenit pe parcurs. O acritura. E samburele. Il voi intrupa insa. Poate ca mi se trage de la lamaile prea multe pe care le mananc cu gura plina, storcandu-le cu limba fiece picur de substanta. Conform dexului cica o acritura e un epitet. Daaa…  cititi si voi de nu imi dati crezare. Las la indemana  cui ma mai cunoaste inca (nu din vedere, ci doar vazand in/prin mine) sa aprecieze si nota ursuza atribuita.

Cum mai sunt? Poi… se pare ca nu  impletesc doar fulare, ci si frustrari, dezamagiri, vise afundate. Dar despre asta in caietul meu mai multe. NU aici. C-asa mi-e  mie alegerea. Si daca cred ca sunt toata un suflet, atunci da, e a lui alegerea. A mea, a lui.

Eh… si mai sunt si fericita. Dar neinteleasa se pare. Si clar atribuite mi-s incapatanarea, nejustificarea comportamentului… si altele. Dar iara… toate cu leaga foarte bine cu variatiile de sens ale epitetului!

Am fugit ca tre’  sa vaz cum fac cu ceapa mica avuta si cu cea mare absenta!

It takes time

campanie agricola la Varsatura City :))

Ganduri

cules din bibliografia pt master :D

Scriitorul este acela care se hazardeaza dincolo de drumurile batute, parcurse in mod obisnuit si care este iscusit in arta de a se strecura printre pericolele care sunt locurile comune, ideile “de-a gata”, formele acceptate.

Flaubert

Mangaiere, vara, dragoste (re)inmugurita :)

Parachutes – Coldplay

La fel si parca totusi altfel

DIACRONIE

Am terminat sesiunea

Am luat frumos un examen absurd si greu

Mi-am prezentat cu emotii teza de licenta, am luat zece !

Am terminat facultatea !

Am impachetat amintiri, haine, toate lucrurile mele.

M-am mutat !

Ne-am straduit sa ne aranjam camera impreuna. Rezultatul e pe masura eforturilor si broboanelor de sudoare !

Am fost acasa. Rasfatata, alintata, invaluita in caldura si dulceata familiei mele. La tara, sub nuc, cu talpile in iarba rece. Cu ai mei catei in juru-mi, jucandu-ma, alergand.

Mi-e dooooooooor de Tili Lili si Cori. Fetelor, va crosetez o amintire colorata fiecareia !

Mi-e sufletul strans de tot felul de temeri si intrebari, de cuvinte si dorinte sufocate, inabusite.

Am tot felul de zambete pe fetisoara. De fericire, de melancolie, de odihna, de incredere.

Ma agat asemeni unui bebelus de pieptul lui si adorm in pace de fiecare data.

Caut sa ma culeg din visare si sa ma ancorez in prezent, sa il traiesc frumos si plin.

Imi continui drumul, cu pasi impleticiti, dar pe o cale cu soare.

Ma gandesc ca am multe de facut azi ! Ceea ce e bine. Le voi lua pe rand, in tihna ! Va trece mai repede timpul asa si nici nu voi sti cand a trecut timpul si te vei intoarce acasa !

Zambareata, Ancuta

Am idee Cine sunt?

Sunt. Si sunt eu. Ma traiesc frumos, colorat, cum stiu si cum ma aduna trairile.

Zilele astea, printre infinitele clipe generatoare de stres mi-am gasit timp sa imi verific mailul si sa ma bucur tare mult de o leapsa inedita de la Mihail, om bun si frumos. Ea vine sa incite la curiozitate, deschidere, raspunsuri despre propria persoana, personalitate, dar sa sustina si promovarea primei sale carti. Prima de acest gen la noi in tara, invitand la autocunoastere, introspectie, dezvoltare personala. Spun din tot sufletul BRAVO si la mai multe! Stiu eu ce zic si pe ce ma bazez!

Acu e-acu…

Mihail… dupa ce ca imi simt creierul explodand din cauza atator informatii pe care fac eforturi sa mi le indes in capsor (examen de licenta, deh… ), mi-ai mai dat si tu teme la care sa meditez. Am intarziat vreo 2 zile cu scrierea acestui post intocmai pentru ca imi vine foarte foarte greu sa imi gasesc raspuns la intrebarile din leapsa. Mi-ar trebui nitel mai mult timp liber decat cel de care ma bucur eu zilele astea pentru a putea asterne toate acesoriile sociale care mi-au umplut viata si care mi-au creat contextul existentei si desfasurarii mele. Promit trainic sa revin asupra intrebarilor si sa gasesc raspunsuri mai putin evazive decat le-as scrie acum. Pentru ca sunt si le simt.

Multumesc mult pentru a-mi fi declansat aceasta problematizare. Imi prinde bine. Abia astept sa raspund mai amplu . Deja ma surprind, chiar si prin schitele de raspuns actuale.

Iata leapsa lume! Bucurati-va de ea, realizati importanta si plinatatea ei si raspundeti la ea privind in voi! Poate o faceti chiar intr-un post pe blog!

1.Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?

*Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care  m-am inconjurat pentru ca „asa trebuie”. Sau, intr-un cuvant, „etc-uri”.

2.De ce le mai tin inca in viata mea?

3.Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?

Poti afla mai multe despre carticica si om bun pe eucinesunt.ro si pe musat.com.ro. Esti, de asemenea, invitat sa fii partas la lansarea “Eu cine sunt?” ce va avea loc la Bookfest (Complexul Romexpo) pe 20 Iunie 2009. Desigur, incepand cu acesta data puteti da iama prin librarii, va asteapta acolo, linistita, traita, plina de viata, punand un acelasi semn de intrebare in fiecare dintre noi, dar iscand felurite si felurite raspunsuri.